Ce colosala ni se pare clipa in care infloreste un ghiocel din caldura infinita a pamantului si iubirea copilareasca, de floare si crud, a primaverii.Gasim momente pe care sa le impartim in bucati mari de optimism si exaltare, sarind intr-un picior si stapanind respiratia unei gaze care si-a dezmortit picioarele si aripile la soare.Cateodata adaugam si amintirile frumoase din trecut, ale copilariei fara griji,umpluta de dulceturile gandurilor adunate din primele saruturi ale celei dintai iubiri. In strafundurile padurilor ,mici izvoare topindu-si gheata uitata in urma de iarna, rabufnesc cu repeziciune,improspatand aerul deja parfumat de viorele si brebenei, ghiocei si branduse.Ce pofta de viata iti inspira pasii prin iarba cruda si plapandul miros al pamantului care in fiecare an isi respira viata, iubirea, alaturi de primavara.
